neuronu-visator

De azi am 21 de ani.

Sper sa fie cifra mea norocoasa.

Asa ca… la multi ani mie? 

azi noapte am avut o criza. adica dureri insuportabile de spate, probabil coloana, dar simteam ca ma rup in doua sau ca o sa mor la urmatorul pas. am ramas pur si simplu blocata intr’o singura pozitie si am plans la fiecare miscare. azi a continuat durerea, doar ca nu asa intens. sper sa treaca. pentru ca nu’mi place sa merg la doctor. of. 

…

 

noiembrie nu prea imi face bine. ma doare luna asta prin fiecare particica a mea. ma inteapa inima din cand in cand, poate vrea sa ma anunte ca inca e acolo. ma ustura ochii si imi ard urechile. imi trag nasul si ma sterg cu maneca, asa faceam si cand eram mica. mi’e dor de mama si uneori pur si simplu imi lipseste prea mult, dar n’am ce face. imi ard obrajii si incerc mereu sa’mi acopar gandurile cu multa muzica. tare pana la refuz. ma stric si fac mereu mai nimic. parca am greutati legate de picior si ma obliga sa fac pasi din ce in ce mai mici. iar sunt intr’un carusel tampit care se plimba dupa cum vrea el. un zambet, o tristete, un zambet, o suparare, cate un pic din fiecare. 

nu stiu… imi vine sa sterg tot. nu mai imi gasesc cuvintele, gandurile sau ideile. nu mai pot sa ma exprim. sau nu mai stiu. sau nu mai am ce.

poate intr’o zi… o sa cresc si eu si toate astea n’o sa ma mai bata la cap.

 

… 

azi se fac 3 ani de blog. (Creat pe: 16.11.05)

timpul a trecut, eu m’am schimbat. eu am trecut, timpul s’a schimbat. 

 

happy b-day to me?

today i’m just dealing with a hangover and some back pains.

i had some cake last night and a really nice time.

happy mood. lazy sunday afternoon.

and english is so much easier right now.

 

so… happy blog day to me!

nu ma pricep deloc sa ma trezesc dimineata. 

si cand se f*te cineva in fluturii tai, atunci ce faci? 

unele lucruri sunt mai bine asa.

mereu stim ce nu suntem, rar stim ce vom fi cu adevarat.

eh, nu suntem noi de multe ori. dar e mai bine asa.

sa fie fericirea in oricine o gasim.

eh, timpul ne mai da cate’o palma ca parca suntem prea egoisti.

si’apoi o luam de la capat si zambim iar.

si ne bucuram pentru ceilalti care sunt niste vaci nesuferite. 

ca iarba e frumoasa oricum.

si sambata seara inca se simte mahmureala noptii precedente.

asa ca mergi sa bei mai mult, acum si c’un motiv ascuns.

eh, pamantul e rotund si se tot invarte. asa si noi.

in rest… numai de bine. sau nu. dar nu mai conteaza. 

si maine e o zi. iar noaptea asta va fi lunga iar. c’asa e lumea. rotunda. 

vorbeam cu tuvia si ne’am adus aminte de Fridolin

sunt curioasa… mai stie cineva cine e el?

ati auzit de el? cum si’n ce context?

noiembrie imi aduce multe amintiri. de anul trecut, din toamna, din vara, de la mare, din bucuresti, cu prieteni, cu oameni noi, cu oameni dragi sau oameni enervanti, cu locuri, cu sentimente si stari, cu lucruri noi, cu poze facute si’apoi pierdute, cu gust sarat, nisip in haine, prajituri, vin fiert, zile de nastere, petreceri, baute, fumatul – lasatul de fumat – apucatul de fumat – lasatul de fumat iar, cu zgomote si plimbari, cu zapada si tineti de mana, cu inimi si lacrimi si zambete, cu pian de dimineata, cu multa muzica, cu zgomot de tobe si vise tampite, cu rasete, cu plimbari cu masina, cu casti noi si nervi si tristeti si apoi bine, cu viata sau cu moarte, cu mine, tu, eu, noi, toti, multi, cu plecari, cu distanta, cu trenuri, cu telefoane si webcam, cu dansuri si cu necunoscuti, cu amintiri si cu straini, cu dor si regasiri, cu schimbari de toate felurile, cu planuri si lucruri neasteptate, cu facultate, cu fructe si gatit, cu experienta si cu stangaci, cu datul cu bata in balta si fericirea celorlalti, cu sperante si dezamagiri, cu toate cele pe care le traieste cineva in catva timp si pe care le retine cu memoria ei scurta. cu mine si toate cele ale mele.

 

cu muzica de toamna si cu muzica de placut.