neuronu-visator

i hope your head blows.

 

asa n’o sa mai avem aceasi forma.

recunosc ca mi’era dor sa scriu, dar in ultima vreme am impresia ca nu mai pot sa scriu, cel putin nu cum o faceam inainte. imi lipseste entuziasmul si dragul acela cu care’mi impartaseam toate cele, reale sau imaginare. si’mi pare rau, uneori simt nevoia sa spun tot ce m’apasa sau ma face sa zambesc, dar parca nu mai stiu cum.

 

imi plac diminetile tarzii si noptile lungi. prea mult zahar in ceaiul fierbinte cu mere si scortisoara. caldura unor palme care te strang puternic. vanataile facute din prea mult drag. muzica ce te calmeaza la 3 dimineata. sucul de mere verzi. acelasi tricou doua zile la rand. fara papuci pe gresia goala. aerul de dupa ploaie sau ceata deasa care vine de la mare. transpiratul intens cand esti racit. dormitul in nestire, fara limita. sa te obisnuiesti cu o stare, cu un zambet. prezentul. sa te ia in brate cand speli vasele. zilele care se’ntind ca o caramea topita. sa port fusta cand este frig. sa ascult muzica’n casti si sa ma pierd prin ganduri. sarutul de la semafor. cand primesc ceva mai fain decat ma asteptam. toamna spre sfarsit si telefoanele lungi de la mama. sa fie asa de liniste incat sa aud ceasul de care nici macar nu stiam. sa dansez cu ochii inchisi. imbratisarile lungi din care nu vrei sa mai scapi. prietenii multi, diferiti si galagiosi.

saptezeci de zile care astepti sa treaca. le pierzi uneori numarul, te trezesti si’ti aduci aminte ca nu mai stii cate sunt, le numeri din nou si’s mai putine. dorul de oamenii dragi e cel mai mare si mai greu cand ai nevoie ca ei sa fie acolo si nu’s.

 

din cand in cand ma trezesc in niste situatii si niste stari si nu’mi dau seama cum am ajuns acolo. ma bucura cand regasesc prieteni vechi sau tin legatura cu oameni care credeam ca m’au uitat. iar prietenii noi invat sa’i pretuiesc mai mult. ca merita.

 

cred ca m’am mai maturizat, dar tot ca un copil ma comport. inca mi’e frica sa gandesc prea departe, sa’mi fac planuri, sa iau decizii. nu’s sigura pe ce vreau si ce fac pentru ca mi’e frica de esec. dar am mai crescut sau cel putin am mai schimbat mentalitatea si modul de a privi unele chestii.

 

maine incepe ultimul an de facultate si eu ma bucur de parca e prima zi de scoala.

i’m in a very happy mood.

very happy.

 

yesterday, after a very long time, i had a date.

date date, with all the moments and all the butterflies.

and i feel very warm and fuzzy inside.

 

now i dont feel strange and weird because i’m home.

now i feel just better.

n’am mai scris de ceva timp, dar nu am avut nici cand, nici cum.

am fost plecata 5 saptamani la mama si m’am bucurat de o vacanta extraordinara. acum ma simt ciudat acasa si mi’e un pic greu sa intru in ritmul de aici. pentru ca dupa 4 saptamani petrecute pe malul mediteranei si una in muntii din apropiere ma obisnuisem cu viata de acolo, cu tabieturile, mancarurile si chiar si limba. am reusit sa invat binisor italiana, nu’i grea deloc. majoritatea celor care m’au cunoscut mi’a spus ca ma duce mintea tare bine de’am invatat asa multe in asa putin timp. a fost frumos, chiar a fost frumos. cand am ajuns acolo mi’era dor de casa si voiam sa ma intorc mai repede, iar acum ca sunt acasa mi’e dor de cum era acolo si vreau sa ma intorc.

oricum, o vacanta misto. sudul italiei e frumos, au cel mai frumos litoral al tarii. si’n plus, vreme frumoasa, n’a plouat o picatura cat am stat eu 5 saptamani acolo.

 

e ciudat. trec printr’o stare noua, cam diferita, dar interesanta. si nu stiu cum sa reactionez. sunt intrigata, dar cam egoista se pare. dar totul pare sa fie ok, intr’un fel sau altul. si daca nu o sa fie, o sa trec peste. si’o sa fie ok atunci. e… nici nu stiu exact cum sa descriu. momentan inca mi se pare normala starea.

iar peste’o saptamana plec la mama o luna. pana atunci incerc sa ma bucur de fiecare zi si sa ies cu lumea care mi’e draga ca sa nu le simt lipsa prea tare cat o sa fiu plecata.

different songs and styles in my mind, different thoughts, different moods, i feel like a different person. one with a nervous breakdown.

din categoria "gatesc – hai sa va zic si voua ce", azi avem :

 

 

ne trebuie :

2 oua

1 lingura de apa

120 ml ulei (aprox 8 linguri)

120 g zahar (aprox 8-9 linguri)

o lingurita rasa de praf de copt

coaja de lamaie

esente (vanilie, migdale)
3 linguri nuca de cocos

320 g faina

ciocolata pt decor

 

amestecam ouale cu lingura de apa, apoi adaugam zaharul, esentele si coaja de lamaie. amestecam bine. intre timp adaugam treptat si uleiul. amestecam faina cu praful de copt si nuca de cocos si turnam peste compozitia de pana acum. incorporam toate ingredientele pana obtinem un aluat nici foarte moale, nici foarte tare. ne ungem mainile cu ulei si formam din aluat bilute de 3-4 cm. le punem pe hartie de copt la distanta (deoarece se umfla). preincalzim cuptorul si apoi bagam fursecurile pana devin aurii. le scoatem din cuptor, topim ciocolata si apoi le ornam.

dupa care le mancam

poze n’am facut. da’ de’acum inainte o sa incerc sa fac ca sa si arat ce’am gatit.

 

*posturile cu tag-ul de cooking sunt dedicate lui luluts*

subsemnata neuron e in pauza de scris. de inspiratie.

criza financiara? nu chiar.

doar ca mi’a cam pierit pofta de scris.

i spend my letters on twitter now.

nu mi s’a schimbat major viata pana acum.

cam aceleasi chestii imi ocupa zilele.

sunt in sesiune. ma bucur, ma supar, zambesc.

de gandit gandesc mult, doar ca nu mai scriu.

ma uit la filme si desene, citesc, ies cu lumea.

same old, same shit. normal stuffs.

inca mi’e dor de mama. da’n iulie ma duc la ea.

dupa sesiune, practica si ceva timp la mare.

vacanta’n italia, nu suna asa rau.

mai am un an de faculta, ne’am despartit ca grupa.

aiurea, chiar incepuse sa’mi placa de colegii mei.

personal life… is like whaterver, dont wanna talk about it.

da’ zambesc, mi’e bine, sunt fericita.

o sa mai scriu. la un moment dat.

pe principul "daca n’ai ce face, mai da de belele", din categoria "prin ce am mai trecut", aproape ca mi’am rupt degetul. l’am prins aseara in portiera. am crezut ca’i rupt (datorita durerii si sangelui), dar norocul meu ca e doar lovit serios si atat. umflat, vanat si nefunctional. am dormit prost din cauza durerii (am ramas si fara calmante), iar azi mi’am dat seama ca nu pot sa fac niste chestii singura (de exemplu sa ma inchid la blugi. sau sa’mi prind parul. sau sa curat o portocala). ceea ce e perfect. plus ca’s suspecta de sciatica (am avut niste crize dureroase, trebuie sa ajung sa’mi fac o radiografie cat mai curand). asa ca toate merg perfect in lumea mea. si ma tot intreb "now, what’s next?". sper sa nu mai stea ghinionul lipit de mine si sa imi mearga si mie mai bine. atata tot.

 

ps : macar fac haz de necaz si ma tot gandesc la solutii : din categoria "am un deget nefunctional – suna un prieten" : alooo, am facut pipi si nu mai pot sa ma inchid la blugi, vii sa ma ajuti? ))

n’am mai scris in ultima vreme. si ma simt de parca’s urmarite de ghinioane. recunosc c’am trecut pe sub niste scari si ca’mi plac pisicile negre, dar zau ca parca scrie 13 pe mine. cred ca totul a inceput cand am spart o strachina. mi’am zis "ce mare lucru, e doar o strachina". dupa vreo doua zile am spart si’o farfurie. "eh, erau puse prost si a alunecat. e doar o farfurie". dupa vreo doua zile am iesit cu rolele, din plictiseala mai mult. si’n drum spre casa am cazut in mijlocul unei intersectii. norocul meu ca stateau masinile la semafor. dar eu m’am dus din plin si cu gratie, fix in bot. da, in nas, in bot, tot aia e. pe moment am fost socata. in drum spre casa, in timp ce ma taram pe role, am inceput sa plang. pana am ajuns acasa aveam ochii rosii. dupa cazatura m’am ales cu : julituri la o mana, vanatai la alta, doi genunchi vineti, dar numai unul julit, nasul julit, buza julita, deasupra buzei julita pana la sange, buze a la angelina pentru o noapte, ochi rosii de la plans, schiopatat vreo 2 zile si un dinte ciobit. dap, am devenit dintisor de atunci. juliturile s’au mai dus, vanataile mai sunt, dar nu asa dureroase. dintele e dovada cea mai intacta c’am cazut destul de rau. pentru azi mi’am facut programare la stomatologie. aiurea pentru ca traiam eu senzatia c’am ore de la 2. de fapt aveam de la 12. si programare la 11 in celalalt capat al orasului. dar am fost la dentist si e bine, se poate repara. acum nici nu stiu la ce sa ma mai astept.